La Constanţa s-au întâlnit Romînia şi Franţa. Din păcate pentru mulţi, vreme bună de fotbal, terenul rezistă. La naiba! Trebuie să jucăm fotbal!
Meciul a debutat furtunos. Nici nu s-au aşezat bine cele două echipe în teren, nici nu am apucat să ne bucurăm că Vierira nu se numără printre titulari, că pică golul. 1-0 pentru ai noştri, cu Petre fructificând o centrare venită de pe partea stângă. Şutul lui Gourcuff din minutul 13, în plasa laterală ne trezeşte la realitate. Mai e mult până departe. Vreo 80 de minute. Băieţii în galben nu se sperie şi controlează autoritar jocul. Mijlocul francez joacă foarte sus, lăsându-i pe ai noştri în situaţii de unu-la-unu cu fundaşii. Jucăm din prima, fapt ce le pune mari probleme greoilor Abidal şi Boumsong, ineditul cuplu de fundaşi centrali din naţionala Franţei. Se simte lipsa lui Vieria sau Gallas.
În minutul 16, Marica îl întinde serios pe Mandanda cu un şut din interiorul careului. Corner. Execută Florentin Petre, cap Goian de lângă visătorul Boumsong şi GOOOOOOOOOOOOOOOL. Oare este aievea? România – Franţa 2-0. Trebuie făcute poze cu tabela de marcaj. Francezii sunt în degringoladă şi eu nu mă pot gândi decât „la hora ţigănească” pe care o vom întinde la finalul mecilui. Din ’94 o aştept.
Ocazie mare Franţa. Suntem în minutul 35 şi Lobonţ scoate şutul lui Henry, după o minge săltată peste apărarea noastră. Franţa este vie şi începe să ne domine. Cedăm prea lejer mijlocul terenului. În minutul 37 vine şi golul – Ribery, după o fază care a făcut şah-mat apărarea noastră. Iese Malouda -mână moartă- şi intră killerul Benzema.
Repriza se încheie cu ratarea lui Mutu, „cap” din 10 metri, putin peste, după o fază lucrată de Chivu şi Mureşan. Intrăm cu un 2-1 la pauză care numai liniştitor nu e.
Repriza a doua începe la fel cum s-a terminat prima. Cu francezii peste noi. Ribery nu poate fi deposedat, Gourcuff este foarte tehnic şi are o viziune foarte matură a jocului, în ciuda celor doar 22 de ani ai săi.
Meciul continuă molcom, în nota de dominare a francezilor. „Capul” lui Benzema din minutul 61 sparge monotonia. Reţine Lobonţ. Acelaţi Lobonţ ne salvează, trei minute mai târziu, la şuturile lui Henry şi Gourcuff, reparând greşeala unui Cociş apatic, care i-a pus pe francezi în situaţie de contraatac, după o pasă ideală.
În minutul 69, presiunea francezilor se concretizează şi pe tabelă. Şut senzaţional Gourcuff de la peste 30 de metri şi scorul devine 2-2. Parcă ne este scris să încasăm numai goluri fabuloase. Contrar aparenţelor, vinovat nu este Lobonţ că a fost prins avansat, ci nea Loţi Boloni, care l-a promovat pe Gourcuff de la juniorii lui Rennes, în 2003. Păi se poate, nea Loti?
După egalare, francezii parcă s-au calmat. Cociş, prin mingile pierdute, încearcă să mai anime jocul. Piţurcă îi schimbă pe Mutu şi Petre cu Bucur şi Costea, care nu se vor remarca prin nimic până la sfârşitul jocului. Francezii plimbă mingea, şi îl mai încearcă pe Lobonţ în două ocazii (minutele 80 şi 82), dar „Pisica” este la post.
Trebuie precizat că, în repriza a doua, nu am avut nici o ocazie clară de gol. În aceste condiţii, fluierul final a venit ca o binecuvântare.
În concluzie, este păcat. Mare păcat dar, până la urmă un rezultat echitabil. Am întâlnit o naţională a Franţei care a evoluat mult sub posibilităţile ei, care era „de bătut”. Totuşi, dacă înainte de meci, cineva mi-ar fi spus că vom remiza cu Franţa, l-aş fi privit cu neîncredere. Dacă ne gândim că am condus cu 2-0 şi am avut meciul în mână, rezultatul final doare. Dacă ne raportăm la posesie şi la modul în care Franţa ne-a dominat vreme de 70 de minute, trebuie să ne declarăm mulţumiţi cu rezultatul final înscris pe tabela de marcaj.
Vercingetorixxx's Weblog 